Gabriel Marian: Primal Dream, feb 4-29, 2016
Some of the first art forms illustrate a connection to the dream world, to the world of spirits, or attempt to recreate and keep under control the main entities of the external world: animals, phenomena, events by means of transferring them to the inner universe of the imaginary. However, representation as act become itself a ritual that holds the surrounding space, a happening which implies a certain choreography and a physical effort on the artist’s side.
The “Primal Dream” project rebuilds the coordinates of primordial art and associates them to contemporary escapes from the sphere of institutional culture, such as the "Art brut" promoted by Jean Dubuffet or the visionary explorations of artists who experience alternative states of consciousness. The project's display underlines its ephemeral character, illusory yet – paradoxically – permanent: it will remain present, almost invisible, in the background of the exhibitions to come.
As for the public, despite declarations and manifestos more or less explicit, contemporary art rarely seems to make real efforts to engage the spectator. On many occasions, (the conceptual, cultural or even physical) distance has become an important part of the value attached to the art object. If we are to count the art projects that do not place their stakes on the inaccessible character of their objects, we are left with but a few examples. Brancusi dared to dream of the visitors’ right to caress his sculptures. The “Primal Dream” project is one of those that aim at encircling its spectators in the most concrete manner, to physically remove them from their daily interests and attract them into an immersive experience. On the other hand, it is also the result of a wish to retrieve the pleasure of the artistic act, as well as the pleasure of its perception, both esthetically and physically. If Roland Barthes rediscovered «le plaisir du texte », why not talk about « plaisir des images » ?
Vlad Roman, curator
Unele din primele forme de artă sunt moduri de comunicare cu lumea visului, a spiritelor sau încercări de a recrea şi ţine sub control principalele entităţi din lumea exterioară : animale, fenomene, evenimente, prin transferarea lor în universul interior al imaginarului. Dar reprezentarea, ca act, devine ea însăşi un ritual ce ia în stăpânire spaţiul înconjurător, un happening care include o anumită coregrafie şi un efort fizic din partea artistului.
Proiectul “Primal Dream” încearcă să regăsească aceste coordonate ale artelor primordiale şi să le asocieze cu evadările actuale din sfera culturii instituţionale, cum sunt arta brută promovată de Jean Dubuffet sau explorările vizionare ale artiştilor ce pot să traverseze stări de conştiinţă alternative. Modul de realizare al acestui proiect în spaţiul galeriei îi subliniază caracterul efemer, iluzoriu dar totodată şi – paradoxal – permanent: el va rămâne present, aproape invizibil, în fundalul următoarelor expoziţii.
In ce priveşte publicul, în ciuda declaraţiilor şi manifestelor mai mult sau mai puţin explicite ori asumate, arta contemporană pare să facă prea puţine eforturi să se apropie de privitor. De multe ori distanţa (conceptuală, culturală sau chiar fizică) a ajuns să fie o parte importantă din valoarea presupusă a obiectului de artă. Dacă stăm să numărăm proiectele artistice care nu mizează pe caracterul inaccesibil (la propriu sau la figurat) al operelor prezentate, rămânem cu destul de puţine exemple. Brâncuşi îndrăznea să viseze la dreptul vizitatorului de a-i mângâia sculpturile. Proiectul « Primal Dream » e unul din cele care îşi propun să înconjoare privitorul la modul cel mai concret, să îl scoată (fizic) din preocupările cotidiene şi să-l atragă într-o experienţă imersivă. Pe de altă parte e rezultatul unei dorinţe de a recupera plăcerea actului artistic, dar şi plăcerea receptării acestuia, atât în sens estetic, cât şi fizic. Dacă Roland Barthes redescoperea «le plaisir du texte », de ce nu am vorbi şi de « plaisir des images » ?
Vlad Roman, curator
