galeria nano      (Center of Interest, Cluj)

A series of small installations made from fragments of metallic objects and electronic components: object art becoming pure jewelry which recreates memories of constructivist architecture and Art Déco.

This project explores artificial spaces, the deeply human need to create structures that embody the simplified, systematized, and functional version of ideal life conditions, impossible to attain in the natural environment  due to its unlimited variation and complexity.

Even if they adopt – on a small scale – the esthetics of a rigorous geometry, made of discarded electronic components, these severe architectures are colonized by fragments of chaos brought in by drawings and scratches carefully integrated in the larger composition. They instill the sensation of spontaneous reality in a visually and structurally rigid cycle of constructions that would otherwise remain blocked in the eternal attempt to create and keep order in the human existence.

​

It’s also one of the most elegant ways to avoid a simplistic view on the readymade in contemporary art, and to refuse the self-indulgent practice of just displaying unaltered everyday objects in a gallery. While maintaining the interest for the art of the objet trouvé, Csiki’s compositions dare to assemble in coherent structures which allow the emergence of new, more complex meanings, but also bring back to life the lost concept of beauty in art.

​

*

​

O serie de instalații realizate din fragmente de obiecte metalice, piese din mecanisme de ceasuri vechi şi componente electronice : object art transformat în adevărate bijuterii ce induc reminiscenţe ale arhitecturii constructiviste şi Art Déco.

Proiectul explorează ideea spaţiilor artificiale, nevoia profund umană de a crea structuri care să întrupeze versiunea simplificată, sistematizată şi funcţională a unor condiţii ideale de viaţă, imposibil de atins în mediul natural din cauza complexităţii şi variaţiilor nelimitate ale acestuia.

Adoptând – la dimensiuni reduse – estetica unei geometrii riguroase, realizate din componente electronice recuperate, aceste arhitecturi severe sunt colonizate de fragmente de haos sub forma unor desene şi zgârieturi atent inserate în compoziţie. Ele insuflă senzaţia unei realităţi spontane într-un ciclu de constructii rigide vizual şi structural care altfel ar ramâne blocate în eterna încercare de a crea şi păstra ordinea în existenţa umană.

Este de asemenea unul din cele mai elegante moduri de a evita o viziune simplistă asupra readymade-ului în arta contemporană, şi de a refuza practica leneşă a expunerii de obiecte cotidiene nemodificate în galerii. Deşi rămân focalizate de interesul pentru objet trouvé, compoziţiile artistei îndrăznesc să se asambleze în structuri coerente ce permit emergenţa unor noi înţelesuri, mai complexe, dar reuşesc să şi readucă la viaţă noţiunea uitată de frumuseţe în artă.